tăpși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂPȘÍ, tăpșesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A bătători.
2. Fig. A lovi ușor pe cineva pe obraz în semn de dragoste; a mângâia. –
Cf. scr. tapšati.tăpși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăpșí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tăpșésc, imperf. 3
sg. tăpșeá; conj. prez. 3
să tăpșeáscătăpși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂPȘÍ, tăpșesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A bătători.
2. Fig. A lovi ușor pe cineva pe obraz în semn de dragoste; a mângâia. —
Cf. sb. tapšati.tăpșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tăpșì v. Mold.
1. a aplana;
2. a netezi mămăliga cu lopățica sau cu lingura. [Origină necunoscută].