tăpănos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂPĂNÓS, -OÁSĂ,tăpănoși, -oase, adj. (Reg.) Tăpălăgos (1). – Et. nec. Cf. tăpălăgos.
tăpănos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăpănós (reg.) adj. m., pl. tăpănóși; f. tăpănoásă, pl. tăpănoáse
tăpănos(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂPĂNÓS, -OÁSĂ,tăpănoși, -oase, adj. (Reg.) Tăpălăgos (1). — Et. nec. Cf. tăpălăgos.