tăpălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. –
Cf. talpă.tăpălăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăpălăí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tăpălăiésc, imperf. 3
sg. tăpălăiá; conj. prez. 3
să tăpălăiáscătăpălăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. —
Cf. t a l p ă.