tăpălog(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂPĂLÓG, -OÁGĂ,tăpălogi, -oage, adj. (Reg.) Tăpălăgos (1). – Cf. tăpălagă.
tăpălog(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tăpălóg (reg.) adj. m., pl. tăpălógi; f. tăpăloágă, pl. tăpăloáge
tăpălog(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂPĂLÓG, -OÁGĂ,tăpălogi, -oage, adj. (Reg.) Tăpălăgos (1). — Cf. tăpălagă.