tămâietoare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂMÂIETOÁRE,tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.
tămâietoare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tămâietoáre s. f., g.-d. art. tămâietórii; pl. tămâietóri
tămâietoare(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) tămâietoare f. vas de tămâiat.
tămâietoare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂMÂIETOÁRE,tămâietori, s. f. Tămâierniță. — Tămâia + suf. -ătoare.