tămâier(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂMÂIÉR,tămâiere, s. n. Tămâierniță. – Tămâie + suf. -er.
tămâier(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !tămâiér1 (ienupăr) s. m., pl. tămâiéri
tămâier(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tămâiér2 (vas pentru tămâie) s. n., pl. tămâiére
tămâier(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂMÂIÉR,tămâiere, s. n. Tămâierniță. — Tămâie + suf. -ar.