tălăncuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂLĂNCÚȚĂ,tălăncuțe, s. f. Diminutiv al lui talancă. – Talancă + suf. -uță.
tălăncuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tălăncúță (pop.) s. f., g.-d. art. tălăncúței; pl. tălăncúțe
tălăncuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂLĂNCÚȚĂ,tălăncuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui talancă. — Talancă + suf. -uță.