tălâmb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLẤMB, -Ă, tălâmbi, -e, adj. (
Reg.; despre oameni) Neîndemânatic; tembel. –
Et. nec.tălâmb (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tălâmb, -ă, tălâmbi, -e adj. (reg. – d. oameni) neîndemânatic; tembel
tălâmb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tălâmb a. Munt. tembel:
ursul e tălâmb. [Origină necunoscută].
tălâmb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLẤMB, -Ă, tălâmbi, -e, adj. (
Reg.; despre oameni) Neîndemânatic; tembel. —
Et. nec.