tălpălui - explicat in DEX

tălpălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni.

tălpălui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tălpăluí², tălpăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a tălpui. 2. a împiedica roata carului, cu un lanț.

tălpălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tălpăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpăluiésc, imperf. 3 sg. tălpăluiá; conj. prez. 3 să tălpăluiáscă

tălpălui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂLPĂLUÍ, tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. — Din magh. talpalni.