tălpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLPUITÓR, tălpuitori, s. m. Muncitor care lucrează la tălpuirea încălțămintei. [
Pr.:
-pu-i-] –
Tălpui +
suf. -tor.tălpuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tălpuitór (-pu-i-) s. m.,
pl. tălpuitóritălpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLPUITÓR, tălpuitori, s. m. Muncitor care lucrează la tălpuirea încălțămintei. [
Pr.: -
pu-i-] —
Tălpui +
suf. -
tor.