tălpoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui
talpă (
II).
1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții.
2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. –
Talpă +
suf. -oi.tălpoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tălpói s. n.,
pl. tălpoáietălpoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (
II).
1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții.
2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. —
Talpă +
suf. -
oi.tălpoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tălpóĭ n., pl.
oaĭe (augm. d.
talpă). Talpă mare, tălpăloagă.
Fig. Iron. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă.