tălpică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig.tălpică (Dicționaru limbii românești, 1939)tălpícă și
-ígă f., pl.
ĭ (dim. d.
talpă). Pedală, pĭesă de apesat [!] cu talpa la o mașină (de ex., la războĭu de țesut, la scăunoaĭe, la piano ș.a.). Skiŭ, lungă talpă de lemn p. patinat. V.
potnog.tălpică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig.