tălpaș - explicat in DEX

tălpaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas.

tălpaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
tălpáș și tálpoș m. (ung. talpas, cu tălpile marĭ, pedestru). Vechĭ. Pl. Un corp de pedestrime înființat de Șerban Cantacuzino în 1688 după modelu pedestrimiĭ ungureștĭ.

tălpaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tălpáș (înv.) s. m., pl. tălpáși

tălpaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tălpaș m. pl. corp de pedestrime întocmită de Șerban Cantacuzino în 1688: tălpașii dorobănțești, pedestri cu tobele, chiverele și cimpoaiele lor FIL. [Ung. TALPAS, cu tălpile mari, pedestru].

tălpaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (înv.) Pedestraș, infanterist. — Din magh. talpas.