tălmășag(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂLMĂȘÁG,tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. scr. tamaza.
tălmășag(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tălmășág (reg.) s. n., pl. tălmășáguri
tălmășag(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂLMĂȘÁG,tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] — Cf. sb. tamaza.