tălmaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și
f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [
Var.:
tâlmáci, -ce s. m. și
f.] – Din
sl. tlumaci.tălmaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tălmáci (
înv.)
s. m.,
pl. tălmácitălmaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și
f. (
înv.; rar la
f.) Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [
Var.:
tâlmáci, -ce s. m. și
f.] — Din
sl. tlumaci.tălmacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tălmácĭ m., pl. tot așa (vsl.
tlŭmačĭ, id., d. geagataicu
tilmač, cum.
telmač, rudă cu tăt.
til, limbă). Traducător, dragoman. V.
tîlcuitor.