tălhărășug(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TĂLHĂRĂȘÚG,tălhărășuguri, s. n. (Înv.) Tâlhărie. – Tâlhar + suf. -ășug.
tălhărășug(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tălhărășúg (înv.) s. n., pl. tălhărășúguri
tălhărășug(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TĂLHĂRĂȘÚG,tălhărășuguri, s. n. (înv.) Tâlhărie. — Tălhar + suf. -ășug.