tăifăsui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV.
Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. –
Taifas +
suf. -ui.tăifăsui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăifăsuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tăifăsuiésc, imperf. 3
sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3
să tăifăsuiáscătăifăsui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV.
Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. —
Taifas +
suf. -
ui.