tăia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TĂIÁ, tai, vb. I.
I. Tranz. A despărți, a separa ceva în mai multe bucăți, cu ajutorul unui obiect tăios. ◊
Expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată.
Poți să tai lemne pe dânsul = doarme buștean. ♦ A desprinde, a desface filele unei cărți unite la margini. ♦ A diviza un solid sau a desprinde părți din el prin procedee tehnice, chimice, electrice etc.
2. Tranz. A despica, a spinteca. ◊
Expr. A (-și) tăia drum (sau
cale, cărare) = a-și face loc, a-și croi drum.
3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ◊
Expr. A tăia răul de la rădăcină = a stârpi radical o manifestare negativă a vieții.
4. Tranz. A brăzda.
5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. ♦ A săpa, a sculpta.
Pe-un jilț tăiat în stâncă stă... preotul cel păgân. (EMINESCU)
6. (
Înv.) A fabrica bani, a bate monedă.
7. Tranz.A străbate; A traversa; a despărți.
Drumul către sat Taie-n lung pădurea (TOPÎRCEANU). ◊
Expr. A tăia drumul (sau
calea) cuiva. = a ieși înaintea cuiva pentru a-l opri. ♦ A lua drumul cel mai scurt, a scurta drumul. ◊
Intranz. Tăiarăm la dreapta prin hugeacuri (HOGAȘ).
8. Refl. A se întretăia.
9. Refl. (Despre țesături) A se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut.
10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspectul de lapte brânzit.
II. 1. Tranz. și
refl. A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide.
2. Tranz. și
intranz. (
Înv.) A ataca; a bate; a izbi.
Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele (ALECSANDRI). ◊
Expr. (
Tranz.)
A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv. ♦ A provoca o durere fizică ♦
Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal.
III. 1. Tranz. și
refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ◊
Expr. A se tăia cuiva drumurile (sau
cărările) = a fi în încurcătură.
2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze, a micșora, a slăbi, a opri. ◊
Expr. A-i tăia (sau,
refl.,
a i se tăia) cuiva (toată) pofta. = a nu mai avea chef sau a nu mai cuteza să facă un lucru. (
Refl.)
A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele. ♦ A distruge, a șterge efectul.
3. Tranz. A consfinți încheierea unui târg (prin desfacerea mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărți) A despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători.
4. Tranz. A spune, a inventa minciuni, vorbe etc.
5. Tranz. (În
expr.)
A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a se pricepe să facă un lucru.
6. Tranz. (
Fam., în
expr.)
A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. –
Lat. taliare.tăia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂIÁ, tai, vb. I.
I. 1. Tranz. A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊
Expr. A-și tăia (singur) craca (sau
creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită.
A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată.
Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦
Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini.
2. Tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ◊
Expr. A(-și) tăia drum (sau
cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale.
3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ◊
Expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău.
4. Tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin așchiere) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta.
5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte.
6. Tranz. (
Înv.) A fabrica bani, a bate monedă.
7. Tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul.
8. Refl. recipr. A se întretăia.
9. Refl. (Despre țesături) A se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri.
10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. ♦
Tranz. A opri fermentarea mustului.
II. Tranz. și
refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ◊
Expr. (
Absol.)
A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦
Tranz. A provoca o durere fizică. ♦
Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării).
III. 1. Tranz. și
refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ◊
Expr. (
Tranz.)
A tăia drumul (sau
calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (
Refl.)
A i se tăia cuiva drumurile (sau
cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile.
2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micșora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ◊
Expr. A-i tăia (sau,
refl.,
a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva.
A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva). (
Refl.)
A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele. ♦ A distruge, a șterge efectul.
3. Tranz. A consfinți încheierea unei tranzacții (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărți) A despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători.
4. Tranz. și
intranz. (
Fam.; în
expr.)
A tăia (la) piroane = a spune minciuni.
5. Tranz. (În
expr.)
A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (
Fam.)
A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost.
6. Tranz. (
Fam.; în
expr.)
A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. [
Pr.:
tă-ia] –
Lat. *taliare.tăia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tăiá (tái, tăiát), vb. –
1. A diviza ceva cu un obiect tăios. –
2. A fi ascuțit, tăios. –
3. A divide, a separa. –
4. A ciopli, a șlefui, a da formă. –
5. A despărți un grup de cărți de joc cu o altă carte. –
6. A simți nevoia defecării. –
7. A reține, a împiedica, a întrerupe. –
8. A scurta drumul. –
9. A bate cu o carte mai mare la jocurile de cărți. –
10. A amesteca cu apă, a boteza. –
11. A curăța de ramuri uscate, a emonda. –
12. A suprima. –
13. A ucide, a executa, a sacrifica. –
14. A hotărî, a stabili. –
15. A valora, a costa. –
16. (Înv.) A falsifica monedă. –
17. (
Refl.) A se brînzi (laptele). –
18. (
Refl.) A se încrucișa. –
19. (
Refl.) A se slăbi, a i se șterge efectul.
Mr. tal’u, tăl’are, megl. tal’u, tăl’ari, istr. tal’u. Lat. talĭāre (Cipariu,
Gram., 33; Pușcariu 1711; REW 8542),
cf. vegl. tal’uor, it. tagliare, prov.,
port. talhar, fr. tailler, cat. tallar, sp. tajar. Der. tăiat, s. n. (acțiunea de a tăia);
tăiere, s. f. (acțiunea de a tăia; ucidere, sacrificare);
tăietor, s. m. (persoană care taie ceva; pădurar, călău);
tăietor, s. n. (făgaș, tăiș; buștean de tăiat lemne; stivă, magazie de lemne);
tăi(e)toare, s. f. (topor, secure);
tăi(e)tură, s. f. (săpătură, incizie; decupaj, retezătură; ștersătură; înțepătură, zvîcnet; curătură, teren despădurit);
tăi(e)ței, s. m. pl. (paste făinoase, tocmagi);
tăios, adj. (care taie, ascuțit);
tăi(u)ș, s. n. (partea ascuțită a unei unelte;
Arg., briceag);
taimălai, s. n. (joc de copii);
taie-babă (
var. taie-paie, taie-fugă),
s. m. (lăudăros, fanfaron);
strătăia, vb. (a tăia, a întrerupe), invenție nefericită a lui Vlahuță, după
fr. entrecouper (Tiktin).
tăia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tăia, tai v. t. 1. a întrece, a depăși, a devansa
(pe cineva într-o competiție) 2. a elimina, a scoate
(pe cineva de pe o listă) 3. (cart.) a da o carte echivalentă cu sau mai mare decât ultima carte a adversarului
4. (cart.) a despărți în două părți punând jumătatea de sus dedesubt
(sau invers) 5. (d. rămășaguri) a consfinți prin desprinderea mâinilor unite a două persoane cu o lovitură de palmă
tăia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăiá (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. tai, 3
táie, 1
pl. tăiém, 2
pl. tăiáți; conj. prez. 3
să táie; ger. tăínd; part. tăiáttăià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tăià v. (
activ)
1. a separa cu un instrument tăios:
a tăia lemne, a tăia capul; a tăia prețul, a-l fixa, a taxa;
a tăia în carne vie, a lua măsuri energice;
2. a ucide, vorbind de animale:
a tăia un bou; 3. a opri, a suprima:
i-a tăiat leafa; fig.
a tăia pofta cuiva; 4. a întrerupe:
să taie calea acelor Turci BĂLC.; fig.
a tăia vorba cuiva; 5. în jocul de cărți:
a te desface; 6. fam. a croi:
a tăia la palavre; a tăia capul pe cineva, a se pricepe. ║ (
neutru) a fi tăios:
cuțitul taie bine ║ (
reciproc)
1. a-și face o tăietură:
s’a tăiat la mână; 2. a se întrecrucișa:
drumurile, liniile se taie; 3. a se strica:
laptele s’a tăiat; 4. fig. a se strânge:
îi se taie inima ISP. [Lat. TALIARE].
tăia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂIÁ, tai, vb. I.
I. 1. Tranz. A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊
Expr. A-și tăia (singur) craca (sau
creanga)
de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită.
A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată.
Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦
Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite unite la margini.
2. Tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ◊
Expr. A(-și) tăia drum (sau
cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale.
3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ◊
Expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău.
4. Tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin așchiere) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta.
5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte.
6. Tranz. (
înv.) A fabrica bani, a bate monedă.
7. Tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul.
8. Refl. recipr. A se întretăia.
9. Refl. (Despre țesături) A se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri.
10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. ♦
Tranz. A opri fermentarea mustului.
II. Tranz. și
refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ◊
Expr. (
Absol.)
A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦
Tranz. A provoca o durere fizică. ♦
Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării).
III. 1. Tranz. și
refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ◊
Expr. (
Tranz.)
A tăia drumul (sau
calea)
cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (
Refl.)
A i se tăia cuiva drumurile (sau
cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile.
2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micșora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ◊
Expr. A-i tăia (sau
refl.,
a i se tăia)
cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva.
A-i tăia (cuiva)
cuvântul = a descuraja (pe cineva). (
Refl.)
A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele. ♦ A distruge, a șterge efectul.
3. Tranz. A consfinți încheierea unei tranzacții (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărți) A despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători.
4. Tranz. și
intranz. (
Fam.; în
expr.)
A tăia (la) piroane = a spune minciuni.
5. Tranz. (în
expr.)
A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (
Fam.)
A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost.
6. Tranz. (
Fam.; în
expr.)
A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte. —
Lat. *
taliare.