tăcăitoare - explicat in DEX

tăcăitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] – Tăcăi + suf. -toare.

tăcăitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăcăitoáre (reg.) (-că-i-) s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri

tăcăitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tăcăitoare f. Buc. sfrancioc. [Pasărea tăcăe într’una].

tăcăitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] — Tăcăi + suf. -toare.