tăciunos - explicat in DEX

tăciunos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂCIUNÓS, -OÁSĂ, tăciunoși, -oase, adj. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (2); tăciunat. – Tăciune + suf. -os.

tăciunos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăciunós adj. m., pl. tăciunóși; f. tăciunoásă, pl. tăciunoáse

tăciunos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂCIUNÓS, -OÁSĂ, tăciunoși, -oase, adj. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (2), plin de tăciune (2); tăciunat. — Tăciune + suf. -os.