tăbâltoc - explicat in DEX

tăbâltoc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TĂBÂLTÓC, tăbâltoace, s. n. (Reg.) Săculeț. – Comp. ucr. tobolec.

tăbâltoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

tăbâltoc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tăbâltóc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros.

tăbâltoc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tăbâltoc, tăbâltoci s. m. (reg.) om scund și îndesat

tăbâltoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăbâltóc¹ (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltóci

tăbâltoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tăbâltóc² (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoáce

tăbâltoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] — Cf. ucr. taboleć.