tăbuieț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TĂBUIÉȚ, tăbuiețe, s. n. Tăbâltoc. –
Ucr. tobolec'.tăbuieț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tăbuiéț2 adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).
tăbuĭeț (Dicționaru limbii românești, 1939)tăbuĭéț n., pl.
e (vsl.
tobolĭcĭ, sac, rus.
tobólec, tașcă de vînzătoare, traistă. V.
tăbultoc).
Nord. Săculeț. Traistă de călătorie.