tăblăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV.
Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. –
Et. nec.tăblăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăblăcí (a ~) (tă-blă-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tăblăcésc, imperf. 3
sg. tăblăceá; conj. prez. 3
să tăblăceáscătăblăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV.
Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. —
Et. nec.