tăblui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi o casă cu tablă
1. –
Tablă1 +
suf. -ui.tăblui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tăbluí (a ~) (tă-blu-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tăbluiésc, imperf. 3
sg. tăbluiá; conj. prez. 3
să tăbluiáscătăblui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi o casă cu tablă
1. —
Tablă1 +
suf. -
ui.