târșâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂRȘÂIÁLĂ,târșâieli, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: (reg.) târșiálă s. f.] – Târșâi + suf. -eală.
târșâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) târșâiálă s. f., g.-d. art. târșâiélii; pl. târșâiéli
târșâială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÂRȘÂIÁLĂ,târșâieli, s. f. Târșâit1. [Var.: (reg.) târșiálă s. f.] — Târșâi + suf. -eală.