târâtură - explicat in DEX

târâtură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.

târâtură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
târâtúră s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri

târâtură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. — Târî + suf. -tură.