târâtor - explicat in DEX

târâtor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.

târâtor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre

târâtor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ◊ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. — Târî + suf. -tor.