târâre(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂRẤRE,târâri, s. f. Acțiunea de a (se) târî; târâș, târât. – V. târî.
târâre(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) târấre s. f., g.-d. art. târấrii; pl. târấri
târâre(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÂRẤRE,târâri, s. f. Acțiunea de a (se) târî; târâș, târâș. — V. târî.