târâitoare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂRÂITOÁRE,târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.
târâitoare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) târâitoáre (reg.) (-râ-i-) s. f., g.-d. art. târâitórii; pl. târâitóri
târâitoare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÂRÂITOÁRE,târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] — Târâi + suf. -toare.