târguì - explicat in DEX

târgui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.

târgui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
târguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 să târguiáscă

târguì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
târguì v. a cumpăra din târg.

târgui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] — Din sl. trŭgovati.