târguială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TÂRGUIÁLĂ,târguieli, s. f. 1. Târguire; tocmeală; p. ext. dispută, ciorovăială. 2. (Concr.) Cumpărătură. – Târgui + suf. -eală.
târguială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) târguiálă s. f., g.-d. art. târguiélii; pl. târguiéli
târguială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TÂRGUIÁLĂ,târguieli, s. f. 1. Târguire; tocmeală; p. ext. dispută, ciorovăială. 2. (Concr.) Cumpărătură. — Târgui + suf. --eală.