târfă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. –
Et. nec.târfă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tấrfă s. f.,
g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfetârfă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. —
Et. nec.