târcoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din
bg. tărkolĩa.târcoli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)târcoli, târcolesc v. r. a se învârti în preajma cuiva
târcoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)târcolí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. târcolésc, imperf. 3
sg. târcoleá; conj. prez. 3
să târcoleáscătârcoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A da târcoale. — Din
bg. tărkolĭa.