tânăr - explicat in DEX

tânăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

tânăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tấnăr adj. m., s. m., pl. tíneri; adj. f., s. f. tấnără, pl. tínere

tânăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tânăr a. puțin înaintat în vârstă: băiat tânăr. [Lat. TENERUM, fraged, plăpând], ║ m. cel ce nu e înaintat în vârstă.

tânăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. — Lat. *tenerus (= tener).