tânji - explicat in DEX

tânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

tânji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tânjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjésc, imperf. 3 sg. tânjeá; conj. prez. 3 să tânjeáscă

tânji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. — Din sl. tonziti.

tânjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tânjì V. Mold. a se topi de-an picioarele, a lângezi: acolo să tânjească ’n lâncedă sclavie AL. [Slav. TẼJITI, a fi trist].