tânguios - explicat in DEX

tânguios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂNGUIÓS, -OÁSĂ, tânguioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. [Pr.: -gu-ios] – Tângui + suf. -os.

tânguios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tânguiós adj. m., pl. tânguióși; f. tânguioásă, pl. tânguioáse

tânguios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tânguios a. jalnic: tânguiosul bucium sună EM.

tânguios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂNGUIÓS, -OÁSĂ, tânguioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. — Tângui + suf. -os.