tânguială - explicat in DEX

tânguială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.

tânguială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli

tânguială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. — Tângui + suf. -eală.