tândălitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂNDĂLITÚRĂ, tândălituri, s. f. Faptul de a tândăli; pierdere de vreme. –
Tândăli +
suf. -tură.tândălitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tândălitúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. tândălitúrii; pl. tândălitúri tândălitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂNDĂLITÚRĂ, tândălituri, s. f. Faptul de
a tândăli; pierdere de vreme. —
Tândăli +
suf. -
tură.