tâmplă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TẤMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți.
Tâmple cărunte. –
Lat. *templa (=
tempora, pl. lui
tempus).tâmplă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TẤMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. –
Lat. templa (=
templum).tâmplă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tấmplă s. f.,
g.-d. art. tấmplei; pl. tấmpletâmplă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâmplă f. partea laterală a capului, între ochiul și urechea. [Lat. TEMPLA = TEMPORA].
tâmplă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâmplă f. iconostas. [Lat. TEMPLA = TEMPLUM: românește cu sensul restrâns].
tâmplă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TẤMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți.
Tâmple cărunte. —
Lat. *
templa (=
tempora, pl. lui
tempus).
tâmplă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TẤMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. —
Lat. templa (=
templum).