tâmplar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂMPLÁR, tâmplari, s. m. Meseriaș, muncitor care face mobile și alte obiecte din lemn; stoler. –
Tâmplă2 +
suf. -ar.tâmplar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tâmplár s. m.,
pl. tâmpláritâmplar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâmplar m. meșter ce face lucrări de lemn pentru interiorul caselor: uși, mese, mobile. [Primitiv: meșter de tâmple sau iconostase].
tâmplar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂMPLÁR, tâmplari, s. m. Meseriaș, muncitor care face mobile și alte obiecte din lemn; stoler. —
Tâmplă2 +
suf. -
ar.