tâmpină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TẤMPINĂ, tâmpine, s. f. (
Înv.) Dairea; (
impr.) tobă, darabană. [
Var.:
tấmpănă s. f.] – Din
sl. tompanŭ.tâmpină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tấmpină v. tấmpănătâmpină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâmpină f. tobă mică:
slujitorii deteră în tâmpine și în surle ISP. [Slav. TÕPANŬ, (din lat. TYMPANUM]).
tâmpină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TẤMPINĂ, s. f. v. tâmpănă.