tâmpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti.
2. (
Reg.) A deveni sau a face să devină tâmp (
2); a (se) toci, a (se) știrbi. – Din
tâmp.tâmpi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tâmpí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. tâmpésc, imperf. 3
sg. tâmpeá; conj. prez. 3
să tâmpeáscătâmpì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâmpì v.
1. a toci:
să încep a mai tâmpi condeiul NEGR.;
2. fig. a idiotiza:
l’am tâmpit cu atâta bătaie; 3. fig. a slăbi:
patimile se tâmpesc NEGR. [Dela
tâmp, tâmpit = slav. TÕPŬ, tocit, grosolan].
tâmpi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti.
2. (
înv. și
reg.) A (se) toci, a (se) știrbi. — Din
tâmp.