tâmp - explicat in DEX

tâmp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.

tâmp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tâmp (pop., fam.) adj. m., pl. tâmpi; f. tấmpă, pl. tấmpe

tâmp (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tâmp a. netăios, tocit: cuțit tâmp [V. tâmpì].

tâmp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (înv. și reg.; despre obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). — Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.