tâlhărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență;
p. gener. furt, hoție. –
Tâlhar +
suf. -ie.tâlhărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tâlhăríe s. f.,
art. tâlhăría, g.-d. art. tâlhăríei; pl. tâlhăríi, art. tâlhăríiletâlhărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tâlhărie f. faptă, meserie de tâlhar.
tâlhărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență;
p. gener. furt, hoție. —
Tâlhar +
suf. -
ie.