tuzluc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TUZLÚC, tuzluci, s. m. (
Înv. și
arh.) Ghetră de aba, încheiată la spate cu copci sau cu șireturi, care se purta peste ciorapi și apoi se băga în cizme; (azi
reg.) ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară. –
Tc. tozluk.tuzluc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tuzlúc s.n. (înv.) apă sărată.
tuzluc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tuzlúc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar.
Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094),
cf. ngr. τουζλούϰι,
alb.,
bg.,
sb. tuzluk.tuzluc (Dicționaru limbii românești, 1939)tuzlúc m. (turc.
tozluk, d.
toz, colb; ngr.
tuziúkĭ, sîrb. bg.
tolzuk. V.
toz).
Rar azĭ. Pl. Pulparĭ (ghetre) de aba.
Olt. N´are nicĭ tuzlucĭ, nicĭ ipingea, e sărac. V.
potur.