tutore - explicat in DEX

tutore (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUTÓRE, -OARE, tutori, -oare, s. m. și f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. Cf. fr. tuteur.

tutore (Dicționar de neologisme, 1986)
TUTÓRE, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care are drept, autoritate de tutelă asupra cuiva. // s.m. (Agr.) Suport, proptea pentru pomi. [Var. tutor s.m. / < lat. tutor, cf. fr. tuteur, it. tutore].

tutore (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TUTÓRE/TUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutelă (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur)

tutore (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tutóre s. m., pl. tutóri

tutore (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUTÓRE, -OÁRE, tutori, -oare, s. m. și f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. — Din it. tutore. Cf. fr. tuteur.