tus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective.
Mergeau tuspatru. – Din
toți (
pl. lui
tot).tus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tus pr. în loc de toți (înaintea numeralelor dela trei în sus):
tus-trei, tus-patru.tus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective.
Mergeau tuspatru. — Din
toți (
pl. lui
tot).