turuitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TURUITÚRĂ,turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuiala. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.
turuitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) turuitúră (fam.) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. turuitúrii; pl. turuitúri
turuitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TURUITÚRĂ,turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuială. [Pr.: -ru-i-] — Turui + suf. -tură.