turuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. (
Fam. și
depr.) Faptul de a
turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. –
Turui +
suf. -eală.turuială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)turuială, turuieli s. f. debit verbal continuu și rapid
turuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turuiálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. turuiélii; pl. turuiélituruială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. (
Fam. și
depr.) Faptul de
a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. —
Turui +
suf. -
eală.turuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)turuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a turui.