turtișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TURTIȘOÁRĂ,turtișoare, s. f. Diminutiv al lui turtă; turtită. – Turtă + suf. -ișoară.
turtișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) turtișoáră s. f., g.-d. art. turtișoárei; pl. turtișoáre
turtișoară(Dicționaru limbii românești, 1939) turtișoáră f., pl. e. Turtă mică.
turtișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TURTIȘOÁRĂ,turtișoare, s. f. Diminutiv al lui turtă; turtiță. — Turtă + suf. -ișoară.